„Contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale și/sau finanțate din buget, este neimpozabilă, în măsura în care valoarea totală a acestora nu depășește într-un an fiscal, pentru fiecare angajat, nivelul unui câștig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate”, prevede Codul fiscal.

Cu alte cuvinte, angajatorul poate să le suporte angajaților cheltuielile de vacanță, fără să plătească impozit pentru acestea. Adiacent, nu se datorează nici contribuții sociale pentru acești bani. Dar condițiile sunt următoarele: suma ce poate fi suportată și e neimpozabilă nu depășește o anumită valoare, respectiv cea a câștigului salarial mediu brut din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar acordarea acestor bani trebuie să fi fost prevăzută fie în contractul de muncă, fie în regulamentul intern (sau legi speciale).

Cum câștigul salarial mediu brut pe 2022 înregistrează o creștere față de cel de anul acesta, asta înseamnă că noua valoare a sumei neimpozabile ce poate fi suportată de angajator pentru vacanța angajatului său este și ea ușor majorată: 6.095 lei, de la 1 ianuarie 2022, față de 5.380 de lei cât a fost în 2021.

Așa cum spuneam, decontarea acestor cheltuieli este doar una dintre modalitățile prin care angajatorul poate să ofere bani de vacanță angajaților săi. Într-un material recent publicat de avocatnet.ro, un fiscalist explica cum se diferențiază cele trei moduri de suportare a cheltuielilor de vacanță, respectiv oferirea de vouchere de vacanță, decontarea banilor și prima de vacanță. O primă diferență este între sumele pe care le poate acorda în fiecare dintre cele trei cazuri pentru a beneficia de regimul fiscal favorabil. Voucherele de vacanță sunt și ele limitate ca valoare anuală, însă la un plafon mai generos – șase salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată – asta înseamnă 15.300 de lei pentru anul 2022. În ceea ce privește prima de vacanță acordată în afara acestor situații care comportă un tratament fiscal preferențial, costul fiscal al acesteia se ridică la aproximativ 44% (se datorează impozit pe venit și contribuții de asigurări sociale obligatorii)

Sursa: avocatnet.ro